a cazut pe noi pacatul lumii
de a trai nestiutori de-a noastra soarta;
purtam pe umeri nedreptatile tarzii-
si nedreptatea noastra cine-o poarta?
alergati de timp, pandim doar o scapare
infricosati de un pamant de mult flamand,
dezamagiti de propria uitare
ne resemnam amarnic la umbra unui gand...
intunecata-i calea si cerul e imens,
iar lumea-si stie drumul de o vesnicie;
ne zbatem in zadar ,sporadic si intens,
cand ne trezim raniti de-a noastra reverie...
suntem prea mici si simpli, aproape de infim
si ne luptam cu vanturi , ne-mpiedicam de ploi;
la nemuriri cu totii inflamanziti ravnim
calcand peste orice si aruncand noroi...
suntem supusi orbirii , cu mainile-nclestate
putand doar cu un vis lumea a schimba;
scaldandu-te-n a ta individualitate,
esti pacalit de ganduri ca lumea e a ta...
