A aştepta oglindeşte ofilirea,
iar când florile de gheaţã mor şi ele,
pagini albe se inundã cu cernealã.
Cu toţii îngheţãm la iarnã,
doar umbre cutreierã zãpada;
prin imaculat preumblu
aşteptând zefirul din mormânt
şi luând o gurã de rãcoare
sã-mi îngheţ plãmânii.
Cu toţii suntem flori la iarnã,
flori de gheaţã,
iar frigul nu cruţã
nici aştrii cei de sus.
Inima ta - o lunã pe cerul înstelat,
îmi arde fluxul sângelui
maree devoreazã vântul schimbãrii
şi-mi plânge în oceanul de alb.
Condeiu-mi lasã numele sub datã
într-o paginã albã de poveste
cu-o lacrimã de sânge însemnatã;
şi doare când gândesc un epilog
cãci viaţa-i doar o carte goalã
cititã printre rânduri.
