Dau
unui suflet luciu alb,
inimã de taur
sã-i curgã viu prin vene
gândul de mercur,
sã-nlãnţuiascã poftele
leg mãrgele de sidef
şi sã dezgheţe fusele
pe care-i torc ghiauri
pun foc de balauri;
pentru schelet
însãmânţez un faur
sã-l cultive,
îl fac ascet
sã nu lucreze-n aur
cã-i prea moale.
La final,
îmi smulg din cale
sã i-o dau sclipire - ţel,
şi-l fac demon
cu-albã zestre
şi alb zel.
