Încrengãturi amare de ierburi şi umbrare
Din prundiş sã facã palmã de ostrov,
Dintre stânci bãrboase şuie încleştare
Din salcie - izvor şi curg apele uşor.
Zace desfiinţarea, tainic val de unde,
Mânã înspre zare din lunci lângã izvor;
Prin sângeroase falduri de mãrãcini strãluce,
Spintecând buruienile foaie şi cotor.
Curge lin la vale cum poetul cântã,
Şvabele - talazuri - în vâltori aninã,
Apele le taie, lujere sfãrâmã,
Buchiile a-i face calea cât mai linã.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Mulţumesc mult, Alexandra, şi pentru analizã şi pentru apreciere!
Frumoasã metaforã a poetului pe care viziunea sa asupra naturii şi asupra lumii în general îl exileazã pe un ostrov, separat de restul omenirii, perspectivã legatã de mediul înconjurãtor pe care artistul o foloseşte ca material de creaţie - apa simbolizând viaţa conceputã în care sufletul se reflectã ca într-o oglindã. Îmi place, felicitãri!
