Autor:	Mihai Daniel Rus ( Rus Mihai ) - [ POEZIE ]
Titlu:	La cules de flori

Eram mic, bondoc, naiv, ca un boboc, Strãnepot eram, aşa bine mã simţeam! Unul la pãrinţi, suflet ca de foc, Iar atenţia sincer le-o doream. Aveam un moş, tatãl scumpului bunic, Barbã albã, asprã, parcã Gandalf, Zâmbet lucitor, de fericire fuse unic, Ochi-i mereu lãcrimaţi erau scump. Aşa mult îl iubeam, dar nu-nţelegeam Oare de ce atâta plângea. Va rãmâne un mister presupuneam, Dar înceta când în braţe el mã lua. În fiecare însoritã zi noi la cules mergeam, La cules de flori de ceai, galbene ca soarele. Bãtrân cum era, pe la-l nouãzecilea an, El mã învãţa sã culeg, eu pe la-l treilea. Şi ce galbene flori noi culegeam! Lumina ochilor sãi, galben, Raze ce mã pãtrundeau erau, Purtau unduiri ca nişte diafane braţe. Împletituri ale pãpãdiilor se vânturau prin aer, Plete albe ale bãrbii sale lungi, Florile-i cântau rapsodia de prin cer, Coborând note-n grave dungi. Ce culegeam aduceam scumpei lui Maria, Le uscam şi le fãceam ceai. Puteam sã vãd încã de atunci iubirea Ce florile le-o împletea. Pânã într-o zi. Bãtrânul bunic, cum îi spuneam eu, descoperise ceva, El mã chemase şi-mi zise sincer Cã îi pare foarte rãu. O ultimã lacrimã îi va Cãdea pe-obrazul veştejit. Închise ochii. Acum flori cresc în cinstea lui. Acum flori veştejesc din lipsa lui. Mã ţine chiar şi-acum de mânuţã, Când aceste versuri scriu, Şi-mi zice sincer: Mihãiţã, Lasã culeasã floarea, al meu fiu. Acum îi înţeleg lacrimile.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Vã mulţumesc mult pentru pãrere. Probabil cã am sã încerc sã o mai îmbunãtãţesc, dar doar puţin mai târziu, cãci şi acum am luat o pauzã de la scris. Apreciez vizita dumneavoastrã şi voi încerca din rãsputeri sã vã urmez sugestia.	Rus Mihai
2.	Luate fiecare în parte sunt imagini frumoase şi sensibile. Aş zice sã mai umbli puţin la asamblarea lor şi poate iesi ceva minunat (pãrerea mea)	liliana
3.	Ah, vã mulţumesc! :) Eram conştient cã va fi o poezie slabã încã de când am scris-o...de data aceasta chiar nu am avut nicio aşteptare. P.S. Chiar admir foarte mult acel mare dramaturg.:)	Rus Mihai
4.	Ca poezie,foarte slabã , nu întruneşte nici o regulã ,care sã-ţi atragã atenţia. Ca impresie personalã faţã de bunicul tãu ,neavând valoare literarã,rãmâne doar o impresie personalã şi cum spunea un mare dramaturg,.”..şi restul e tãcere”

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]