Sper sincer cã nu aţi crezut cã încerc sã vã dau lecţii, eram conştient cã ştiţi ce înseamnã, dar am vrut sã pornesc de la o baza solidã pentru a explica metaforizarea lui. Am încercat sã fiu cât mai explicit, iertaţi-mã dacã am pãrut sentenţios. Sunt conştient cã nu mã apropii de dumneavoastrã nici ca experienţã, nici ca talent, dar am încercat sa evit orice altã confuzie. Într-adevãr, nu este în regulã sã încep cu deci, dar mi-am permis în comentariu.
Neexistând noroduri calculatorul a scris automat mirosuri.Tu scrie ce vrei şi cum vrei. Eu am exprimat opinia unui cititor simplu care nu este dispus sã-şi zdrobeascã imaginaţia. Deci (oribil sã incepi cu deci)!
PS am aflat şi eu ce înseamnã recviem! Credeam cã e un cocobau!
Deci, fiecare strofã precedatã de *recviem* ne portretizeazã o societate utopicã, fericitã, pe care am avut-o la începuturi, în care blocurile de apartamente erau copaci, aleile poteci, iar grijile erau inexistente. Alternanţa are rolul de a ne transmite douã mesaje diferite: 1. am avut fericirea, fericire pierdutã datoritã avansului tehnologic SAU 2. am pierdut fericirea cãci ne uitãm prea mult în trecut şi plângem ce am avut şi pierdut, neîncercând sã-l recãpãtãm la loc.
Ca o ultimã notã, prin mirosuri* cred cã aţi vrut sã spuneţi noroduri*, cãci cuvântul mirosuri nu apare pe nicãieri în poezie, asteriscul l-am pus pentru a-mi indica licenţa poeticã(oarecum :) ) şi pentru a arãta cã sunt conştient de ea, pluralul substantivului norod fiind noroade.
Iar stimatã doamnã Liliana, nu îmi pot da seama la care alternanţã singular-plural vã puteţi referi în jurul structurii *vii şi moarte*, ele douã fiind per se la plural, virgula dinaintea lor leagã versul trecut şi ne aratã cã este vorba despre poteci şi fluxul de oameni care le conferã *viaţã*, fiind un ciclu, iar aici am încercat o metaforizare, ciclul reprezentând ciclul morţii şi vieţii unei societãţi.
Prima strofã nu este neapãrat o ghicitoare pe cât este o cheie înspre rezolvarea şi pãtrunderea poeziei, sau chiar un al doilea titlu relativ. Versul *Logica-i uitatã* l-am introdus în onoarea domnului Lungan pentru a-i arãta cã am luat în calcul fiecare sfat al sãu. :) Şi-i mulţumesc.
În mod normal, aceasta era o poezie obişnuitã fãrã de vreun mesaj ascuns, dar fiindcã am scris-o imediat dupã *Matricea* am încercat sã o *ermetizez * forţat şi poate am greşit. Strofa a doua şi strofa a treia au ambele o încercare de *ermetizare*. În fiecare am ascuns mesaje diferite faţã de cel al poeziei, poate puţin prea criptice şi ambigue. Ultima strofã trebuia sã fie ca *o nuntã cu lãutari* pentru a crea contrastul dintre ceea ce a fost-trecut(recviem) şi ceea ce este-prezent
Deci, sper sã nu supãr pe nimeni cã din nou explic, dar presupun cã de aceastã datã acest lucru mi-a fost cerut. Am sã încep de la definiţia cuvântului recviem: O slujbã întru pomenirea celor morţi. Conferindu-i sens conotativ, acesta devine amintirea a ceea ce a fost, iar acum nu mai este, de unde am venit cu alternanţa recviem-acum, pentru a antagoniza trecutul şi prezentul(diferenţã teoretizatã în prima strofã a poeziei)...
Poate este vina mea; nu înţeleg alternanta recviem-acum?noroduri*??de ce recviem? Vii şi moarte(plural cu singular) nu înţeleg nimic!Am şi eu o poezie cu acest titlu!
Iar m-ai supãrat! Ultima strofã ce este ? nuntã cu lãutari? Sub titlul, este â€ţrecviem†iar tu spui cã-n lume este bucurie şi ....â€povaţã -fericire-ochi şi armonie.â€!!))) Eu încerc sã înţeleg vrerea ta de-a fi unicat ,dar asta nu se face decât cu o selecţie a formulelor de exprimare potrivite poeziei ,în baza unei logici. Strofa 1 este o ghicitoare la care nu va rãspunde nimeni ,cred. Dacã citesc mai departe ,mã doare capul. Pe mâine !
