Îmi aduc cu drag aminte lumini ce te îmbrãţişau
Când dormeai în falduri printre roze şi în pãr cosiţe
Prin suflãri de dimineţi şi aştrii palizi te-mpãrţeau
Doar ca stele noi brodate sã fie pe-a tale-altiţe.
Aveai privire-aşa blajinã, prismã-nspre simţiri,
Prin ochi de obsidian iluştrii cu iz de porţelan
Pãtrundeam zãlud în lumea ta, scãldat în amintiri,
Unde soarele diafan în dorinţele zglobii e şambelan.
Te vãd acum în vise, perindându-te pe plaiuri,
Jucând pe muzicã de vuvã, împresurând scrânciobul,
Mireasã-n stele albã printre-angelice alaiuri,
Prin nãluci, imagini false drept e ce ne cântã dorul.
Astfel mi-eşti tu iubitã, dor de-ncremenire,
Cãci ce timpu-ţi face, amintirea ta singurã desface.
Vreau sã croiesc spre tine cãi sã evite a erelor stihie,
Sã fie-n furtuna ta doar pace, ziua şi noaptea sã împace.
Te imaginez când umbra-ţi peste trecut vei arunca
Şi vei scormoni-ncrezãtoare printre colinele cereşti,
Crunt pentru mine viitor în a cãrui timp nu eşti,
Dar speranţã nãzãresc, trecutu-n viitor voi implica.
Şi în numele visului tãu eu ţes lumile noastre pare,
Luna albã şi negrul soare le unesc pe-aceaşi arcuitã boltã
Şi totul cade-n beznã asprã dupã cum apare,
Iar cei doi îşi pierd repere, zãluzi dupã boltita poartã.
Îşi îmbãiazã-n viitor ea trupul pe mângâierile nopţii,
Iar el în trecut pierdut o catã, victimã a nedreptãţii.
Între ei cântã-n prezent îngeri, oh, ce soartã crudã!
Anevoios se catã, separaţi sunt de o noapte lungã!
Acum se-nvârt istoviţi, cercaţi de viaţã,
Agãţaţi de poarta dintre ei, n-au voie sã o treacã;
Îşi trãiesc în milã solitari a celuilalt povaţã,
Privesc prin sticla zorilor direct la poartã;
Sã se vadã îşi doresc, dar zarea e opacã.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Apreciez enorm cã mi-aţi oferit pãrerea dumneavoastrã. Aveţi dreptate în toate privinţele şi da, într-adevãr, în multe situaţii forţez rima. În acea strofã am formulat rima dupã cezurã(doar al doilea şi al patrulea vers), dorind sã creez o oarecare simetrie(face-desface; pace-împace), nu am conştientizat cã este forţatã, iar faptul cã aţi punctat digresiunile mele prin înflorirea poeziei este revelator. Am sã iau în considerare fiecare sfat oferit şi vã sunt recunoscãtor.
suficient vocabular şi aici trebuie sã concentrezi poezia eliminând cuvinte şi formulãri inutile.Poezia nu trebuie sã arate ca o povestire ,ea puncteazã prin metafore echilibrate idei pe care le dezvoltã cititorul. Nu trebuie sã m-asculţi ,e doar o pãrere.
3.
O poezie în stil clasic ,în care se forţeazã gãsirea rimelorâ€sã fie -n furtuna ta doar pace,ziua şi noaptea sã împaceâ€,foloseşti cuvinte ca şambelan,obsidian(probabil citeşti poezia lui Octavian Soviany),cuvinte care nu merg în poezia ta,deoarece construcţia ei este proiectatã pe alt calapod şi distorsionezi mesajul,îl înfloreşti fãrã sã fie nevoie.
În penultima strofã cuvântul catã te avertizeazã cã nu posezi pentru o poezie chilometricã,
