Fiu de suferinţã pricinuitor,
Alintat stai, mic supravieţuitor
Şi de plâns te fereşte, scump cãlãtor!
Priveşte lacrimile vãzduhului cum curg,
Zãreşte hainii ochi cum se-adunã,
Conjurã nemiloşii în praznic de amurg,
Iar sub clar de lunã se nasc s-spunã...
Aştrii-n cãutare de viitor,
Fiul meu cãlãtor,
Cãci ei îţi sunt fraţi de cititor,
Copile lucitor!
De ce jeleşti? Ţi-e aleanul greu,
Oh, copilulul meu?
Iscãliturã eternã, acum, mereu,
Semnãturã ternã a ceea ce sunt eu.
Prin mii suspine te-ai nãscut,
Deci fii copile ce-ai crezut,
Sã ştii-n fine c-ai fãcut
Ceea ce-alţii n-au putut.
Pentru-ai sorţii viziti grei
Inspiraţia trãsurã şi-armãsar le stã!
Mã rog ca-n deplângere-ai mei
Sã nu se-ntrepãtrundã...
