Pe sub de cearã picuri vasãzicã
Stoicã îţi aşterni a ta chemare,
Şi-ntre cerneluri, amprente amare
Pe de marochine roase cripticã
Veştedã a sufletului cântare.
Printre tomuri de gândire anticã
Sãlãşluieşti tu, efemerã fiicã,
Punându-mi gându-n mutã cãutare.
Te doresc vise inspiraţionale
O, de tine, muzã, fie orchestrate
Cânturi şi-aleanuri de veşnicã jale
În de-aur manuscrise încorsetate.
Când te vei întoarce stea de pe cale,
Astru al inspiraţiei însetate?
