Peste-un mare de-intemperii regat,
Clestar fiindu-i de temelie piatra,
Ca neaua albul domina imparat
In de-a veacului taramului vatra.
Inalte cladiri se nalta-n zare,
False, pe veci in uitare dispar.
Ridica-se mandrele-n pierzare
Si de-und se-ascunsesera-n timp apar.
Insasi atmosfera spune soptit.
Mori!> parand ca se sopteste rastit.
O mare insula-nconjurata de ape
Reprezinta acest extraterestru peisaj,
Unde-n mare animalele-n graba s-adape
Cu cogniscibila cogeamite cofa, cofraj.
Iar pradatorii cu-un rapace apetit vorace
Ce-aici se-ntrec pe-al insulei nelocuite plaiuri,
Vanati sunt, far de scapare, de vanatori sagace,
Falnic prabusiindu-se-n eligibilele raiuri.
Si-aici pe-un mare piedestal de marmura in piatam
In aplauze se scalda de cea mai nalta speta
Statuie menita s-ascunda evidentul din viata,
Tesand de mister tot si tot mai complicata spita,
Simbolizand acel regat.
Statuie grea si mare de piatra,
Ridicata de insusi imparat,
De multe veacuri lasat la vatra.
Un inalt si falnic mare pom,
Si cu de piatra dese fructe,
Atins vreodat de mana de om
El nu fusese, fructe rupte.
Copacul simboliza lividitatea.
Scornind scorburi scursorice,
In antagonie-si gasea vividitatea
Cu defecte meteorice.
