Privesc pe-ndelete prin fereastra-nmarmurita,
Ramuri de gheata din rame se ridica,
Zeci de fulgi-n ai mei ochi reflecta
Si mii si mii se mai astern si pica.
Afara se pornise viscolul nascand fraternizarea
Pamantului cu-nstelatul Cerului plapand
Ridicand nevoie mare-o ceata falsa-n departarea
Intinsa, asa de minunata, plangand.
E seara acum iar in semineu arde,
Un foc al vietii ce de mult fu pornit,
Pregatit si tot gatit, devenit mai insolit
Prin simbolul ce il poarta-nsufletit.
Si ce larma rasuna-n apropiere!
Sunt vocile copiilor imbujorati!
Tocmai se-ntorceau de-afara,
Si isi cauta-o lina mangaiere
Pe-ai lor obraji rosii, sfirijiti
Doar pentru-a se-ntoarce iar afara!
Un alb strat de zapada respira racoare,
Iar toti oamenii privesc cu stupoare
Cum tot si tot mai multa zapada se-aseaza,
Acoperind tot ce-a fost odata lumea noastra.
Un felinar isi imprastie magia-n departare,
Razele-i patrund printre albii fulgi de nea,
Si-n cinstea acestui peisaj de iarna, are
Un loc in recea inima a mea.
