Mi-am strivit lacrimile în colţul ochiului.
Se descompun în strãfulgerãri
de întuneric ce-mi brãzdeazã irisul.
ÈŠn pieptul meu ,Durerea oarba
s-a rãtãcit în labirintul Furiei
Şi n-a mai gãsit drumul spre Iertare.
Visele şi-au dat duhul azi-noapte pe pernã.
Le-am gãsit a doua zi spanzurate
la rãscrucea dintre Dorinţã şi Raţiune.
Cuvintele mi-au murit de frig
Şi au luat forma florilor de gheaţã,
ÈŠncolãcindu-mi corzile vocale.
Nu mai am ce (pentru ce) Moarte sã tot mor.
