Cine eşti tu sã-mi ceri socotealã
Pentru cã mi-am ucis privirea spre cer
Sau pentru cã mi-am mutilat aripile?
Tu nu ştii nici cã-mi sangereazã ochiul de dor dupã senin,
Nici cât mã strânge zborul sugrumat în mine.
Tu nu stii decat sa semnalizezi judecati cu sens unic
Si sa prescrii pastila « indelungii rabdari » .
Cine eşti tu sã-mi ceri socotealã
Cand mie îmi pulseazã în urechi ecouri infernale,
Acorduri de durere stridentã,
Ca nişte gheare ce mã zgârie pe creier?
Sã vii sã-mi vorbeşti de bine şi de frumos
Când în loc de sudoare vei transpira iubire
Şi-n loc de lacrimi vei plânge fiere.
