Am inaltat singurã un altar
care se voia al amândurora.
L-am împodobit cu flori de nu-ma-uita şi
am presarat petale de speranta in jur.
M-am oferit de bunãvoie drept jertfa vie şi
Am ars cu tot ce sunt sau ce eram :
Extaz,
Pasiune
Dorinţã,
Sclipire,
Revoltã,
Fricã,
Zbucium,
Sete.
Abia cand n-am mai avut nimic de sacrificat
Am înţeles ca tu nu sacrificaseşi nimic.
Nu ştiam cã focul nestins,
conceput pentru a arde veşnic
ÈŠn închipuirea mea,
avea termen de garanţie O Clipitã.
Atât.
De curând,am simţit cã mã
îneacã un miros greu,
Venind dinlãuntrul meu.
ÈŠn mine zãcea un dor bolnav şi câteva
Resturi de tine putrezite, din care
Se hrãneau viermii urii mele.
Nu-mi vreau sufletul duhnind a moarte.
Am luat resturile descompuse
cu viermi cu tot,
Si le-am adus drept
ultima ofrandã focului nesãtul de jertfe.
I-am dat cu vârf şi-ndesat.
Odatã cu dorul a ars şi « a fost odata ».
