O sã ne iubim,
douã suflete aruncate de-a valma
intr-un ocean de infinit hazard.
Lipsiţi de repere,o sa înotam
unul spre celalalt
şi o sã ne
topim carnea în îmbrãţişãri acvatice.
O sã renaştem din adâncuri,înveliţi
în soare şi valuri ca într-un lichid amniotic primordial.
Placentã ne va fi cerul
şi o sã ne hrãnim
cu seva albastrã a ÈŠnaltului.
O sã ne creascã solzi de topaz,
O sã ne împletim cozi din alge
şi-o sã ne potrivim formele trupului
dupa unduirile apei.
Nemuritori,uneori,
ne va fi dor de uscat şi de moarte.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Multumesc pentru apreciere! Mi-am imaginat si am rescris un soi de nastere a iubirii ca o rupere de omenesc.
