Atât de fragedã pruncie
Într-a bunicii curte...
Cum vii sã-mi spui tu mie
De mieii ce ies din grajduri ca sã zburde!?
Cãutãtorul de comori ce mã visam
Lângã un stâlp â€" comori ca sã descopãr pe-nserat, le cãutam
Şi hoinãream prin pagini de istorie...
Cu oamenii alãturi porneam într-a vieţii companie.
Atât de timpurie lunã, un ianuarie de la-nceput de an,
Vii şi mâ-ntâmpini cu multã mulţumire
Iar vântul ce-ţi adie mirosul florilor de mai
Se-mprãştie prin mine... şi în viaţã eu mã imprim cu stãpânire.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Clipele copilariei nu se pot uita, casa bunicilor, amintirile cu ei sunt inaltatoare.
