În parc trei porumbei ciugulesc un colţ de pâine
Înconjuraţi de doi copii ce-i mângâie în creştet,
Şi ciugulesc ei pofticioşi, dar când se-apropie un câine
Ei sar deoparte, oleacã speriaţi â€" c-au auzit un scâncet...
Un câine-al strãzii, flãmând şi şchiopãtând.
A fost sãrmanul lovit acum vreo câteva minute-n labã,
Cã a cerut sã-i dea sã mânce implorând...
Unui cerşetor.
Acelaşi cerşetor, ce-l vezi e singurul din parc
E el... el n-are casã,
Spre el mã duc cu bunãtate si sacu` sã-i încarc.
Pare al naibii de frustrat pe orice vietate,
Ce-i calcã liniştea â€" a sa proprietate.
Bietul sufleţel
Ce urlã de durere şi nemâncat de-o dupã-masã
Se-apropie usor de-un porumbel
Şi îl priveşte-n ochi, cerându-i din mâncarea sa, rãmasã.
Un miez de pâine, e hranã pentru toţi
E bucurie, revedere şi cunoaştere,
E tot ce vrei tu sã socoţi...
