Mulţi, a cãror numa’ gura e de voi,
sunteţi avari, pe dinãuntru goi!
Pe cine voi sã tot mai criticaţi?
Şi laşi sã fiţi, sã nu iertaţi!
Vorbiţi, bârfiţi şi criticaţi,
Şi din prostie nu-ncetaţi!...
Din câte ştiu e cã,
tu limba ce o ai
poa’ sã-ţi ucidã şi viaţa â€" ce o ai.
Fãrã sã prinzi de seamã
poţi sã distrugi şi-un gând curat
ce l-ai primit, ori poate l-ai furat.
De-ai şti ce vrei sã faci...
De m-ai cunoaşte ai sã taci:
Nu sunt mai simplu decât voi
d’am învãţat sã-mi port umbrela,
sã mã feresc când vin iar ploi
şi vãd atunci cum câte unii se-mproaşcã cu noroi.
Când ai intrat în turmã şi turma e prea mare
e mult prea mare haos ce pune la-ncercare...
De ce nu-ţi cauţi al tãu templu
şi mediteazã mult mai simplu!
