La masa unei cetãţui
Pe scaun, un pitic stã sã se suie
El e bufonul regelui...
Neam din neamul lui
Au spus bancuri poporului.
Cum el cã le spunea
E-o boabã de piper ce-l gâdila.
Cu el spre o domniţã nimerea
Atuncea maicã, când tuşea.
Era prea absorbitã şi râdea
Cu toţi mesenii laolaltã,
Când boaba de piper pe frunte-ateriza
Şi de acolo-n decolteu, neobservat se ascundea.
Ea o contesã şi hoaţã de priviri
Primise în trecut pe tavã, nenumãratele iubiri
A prinţilor comori ca-n basme tãinuiri
Punându-i la-ncercare pe toţi, pe fiecare,
Cum mulţi de ea atunci nu prea erau în stare.
Cu regele în capul mesei şi cu regina lângã el
Se înfruptarã din a ţãranilor avute:
Fripturi rãmase între dinţi din fiecare fel,
Cu toţi mesenii dupã rang veniţi... şi dupã culte.
I-acum â€" douã zile trecute de ospãţ
Şi nimeni nu s-ar mai opri,
La fiecare sãrbãtoare dintr-un aşa bogat rãsfãţ...
