Eu, un cosaş hoinar,
vroia sã mã striveascã, asearã între crini
cu palma sa cea de funingine â€" un hornar,
când eu cântam neîntrerupt, pe la vecini.
Dar am zbughit-o, ca sã stiţi...
O viaţã n-am avea, de ne-am lãsa striviţi!
Încet, în zbor prin lanul tãu de grâu,
respir o dimineaţã...
Pe roua ta în 3 minute-ajung, ca sã mã spãl şi eu pe faţã
sã-ţi vãd şi sã-ţi aud culorile şi graiul.
Miros ar fi parcã de pâine
din grâul ãst, ce se va coace mâine...
Spicul tãu, când vãd cã îl desfac
Combinele, ele roiesc acum în august â€" la secerat.
Sã facã gospodarii din boabele de grâu o pâine... un cozonac
în vatrã la cuptor şi... bun cu-adevãrat!
Nici tu, mãi lanule nu eşti lipsit de buruieni
ca omul de greşeli,
Şi el le are, de asemeni!
Cum grâul le suportã
şi creşte se dezvoltã,
şi tu înveţi sã treci de hop,
mai ştii, când într-o zi tu ţie-ţi repetai, cã... stop!?
Pe spicul tãu, un metru nalt de la pãmânt
admir cum macii şi alte mii de flori
cum locuiesc cu tine â€" împart iubire fredonând...
De-nvãţ a voastrã limbã
sã te privesc de jos
cum timpul
ca aurul îţi coace spicul â€"
în jos la vale, la pârâu,
morar voi fi în moara cea de grâu!
