Lumea încã doarme şi viseazã
Nici un gest nici cã schiţeazã...
Doar cã Gheorghe ce-mi visa?
Se fãcea,
Cã el era,
Sus la munte,
În vârf pe-o punte,
Cãţãrat pe un buştean,
Hoinãrind ca un golan.
Se credea cã-i pãsãroi
Şi de sus cum mai doinea,
Cu ocherii îmi pândea
Şi el dublu ce vedea?...
Colo jos pe-un mal secat
Printre crengile uscate,
Mari grãmezi de muşuroi
Când furnicile-s plecate.
Cum din gleznã-ncetisor
Se plecase înspre nord...
Ghiţã-i ţanţoş...
El, se-mpiedicã uşor,
Desprinzându-se în zbor.
Şi el ţipã şi se zbate
Unde-i?... scrie-n carte!
Spune-i ca sã ştie,
Hai citeşte-i mai departe!
Când sã cadã în prãpastie,
Se trezeşte-a doua zi:
Cu picioarele pe jos,
Cu o mânã pe la dos
Si cu capu îi sub pernã
Aplecat ca şi în bernã,
Cu dureri de ceafã
Şi cum tâmplele-i zvâcnesc,
Când rãcneşte el o datã,
Doi gândaci se prãpãdesc!
Dar a doua searã nu-i la fel:
Se fãcea cum cã zbura
Se fãcea cã-l bântuia,
E un gând ce-l obseda...
Cum o voce îi şoptea,
Într-o grotã mi-l chema,
Şi acolo nebunea.
Dar cum nu era aşa
El nici astãzi n-a aflat!
Ş-a plecat în lung şi-n lat
De puţin când l-am creat.
Şi el ţipã şi se zbate
Unde-i?... nu mai scrie-n carte!
Spune-i ca sã ştie,
C-am glumit, vorbindu-ţi ţie!
