Eram prea mic atunci
Şi cât de mult odatã hoinãream â€"
Cu tine copilãrie-fee dulce, ce prieteni mai eram...
Când am crescut, o datã te-am vãzut în drumul meu pe stradã
Şi din instinct eu m-am oprit,
Iar soarele aprins pe cer
Stãtea şi fredona... era şi el vesel.
Eram uimit
Cum mintea mea
Se bucura
Sã te revadã.
Imaginea ta
Am prins-o-n mintea mea â€"
De toatã cu lipici...
De-aş fi putut opri clipa în loc
De lângã tine nu m-aş duce.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Amintirile copilariei ne insotesc si ne alina toata viata. Frumos omagiu adus copilariei!
