Pe umerii mei goi
Se vede viu şi colorat c-apare ziua...
Din viitor vine-un bãtrân pãşind greoi.
E pe rãcoare,
E dis-de-dimineaţã, şi încã nu e soare,
Şi... viaţa-i amorţitã:
Respirã-ncet, e încã adormitã!
Se-ntoarce-un norişor,
Picioare-şi înveleşte el uşor
Şi-şi pune capu-n pernã ’ncetişor
Auzind din depãrtare un glãişor.
Bãtrânul cãlãtoreşte-n viaţa sa
Å¢inându-se de mânã cu amintirea sa
Având emoţii amestecate:
Arome, idei, visãri din clipele furate.
C-o barbã mare, lungã, deasã, ce o purta
Prin anii sãi ai tinereţii, cu zâmbet strãbãtea.
Şi orice ranã, stare rea,
Pe loc o cuprindea...
Cu voce caldã îi cânta,
Pe-un scaun mic aproape se-aşeza.
Suferinţa la piept o-mbrãţişa
Scãlda-n iubire calea sa
Schimbându-şi viaţa şi viaţa altora,
C-apoi sã plece mai departe sã ducã într-un cufãr,
Sã-l ia cu el cuvântul sufãr.
