Nãscându-te aici un trup Ţi-a oferit,
Pãmânt în dar ţie de stãpânit,
Sã te iubeşti şi înmulţeşti din perechi ce înfloresc,
Ca sã înveţi şi sã cunoşti
Cã El e cel ce te-a gândit din plastelinã,
Apoi te-a aşezat, în primul act lângã cortinã...
Sã fie nimic nu ar fi fost,
Sã fii nimic nu ai fi fost!
Ai fost şi eşti din totdeauna,
Suntem şi eşti la fel cu luna.
Sã fii în lume cel mai bun nu e uşor,
Sunt tot atâţia mulţi ce vor...
Şi formele de dragoste ce te-nconjoarã,
Sã fii atent când vine altul ce vrea sa le doboarã.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Omul este, intr-adevãr, o fiinţã specialã şi ai dreptate suntem parte din naturã, cum natura este parte din noi. Ca idee, îmi place poemul.
