Ador mirosul ierbii, în zori de primãvarã
Sã dorm vara pe fân sus, afarã
Vorbind cu tine-n tainã, secretele sorţii
Cuvinte rostite ce rãsuna agale â€" în toiu’ nopţii.
Ador sã vãd norii când pleacã â€" dispar
O boltã apare seninã
Şi cerul e clar,
Cum stele pe chipul tãu cresc şi rãsar.
Ador
Şi mã dor.
Îmi amintesc şi iarã mi-e dor
De picurul tãu, licoarea cea dulce şi rarã
Bãutã-n pahar pe furiş, bãutã-ntr-o doarã.
Mi-e drag când fug şi zbor
Peste grãdini şi garduri pãzite
Cãpşuni, cireşe pe haine am scãpate, zdrobite
Şi fug de rup pãmântul cu fricã şi fug de fior:
Mã urmãreşte din pomul oprit,
Şi-mi spune-un glas, cu câte am pãcãtuit.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Imi place! Are un aer rustic, tineresc acest poem. Dar cel mai mult imi place simplitatea vietii descrisa de tine si frumusetea ei.
