În drum, venind pe-un cal cãlare
Pe bancã stând, eu te-am zãrit visând,
Din departare.
Şuviţe-ţi fluturau prin vânt
Şoptindu-ţi adierea când
O buburuzã, din palma ta îşi ia avânt.
Ea îţi şopteşte într-un fel,
Cum mã gândesc la tine,
Şi nimeni nu-i gelos defel,
Cã vine de la mine.
Pe armãsarul meu
Cum îţi vorbeşte-n limba lui
Tu nemişcatã îl asculţi... şi fricã nu-i.
“De-aş fi a ta â€"
Gândeşti, trãgând adânc aer în piept,
Iubi-te-voi cu patimã...
De cum rãsare soarele,
Cãldura-ar degaja,
Şi pânã-n noapte-am râde cât am vreaâ€.
Privirea-ţi scânteiazã...
În ochii tãi mã pierd şi mã cufund
Când de pe banca albã veche îţi ridici
Tu corpul tãu atât de zvelt, atletic şi rotund,
Şi forma lui, cã-i forma ta
Privesc şi te-oi fura...
M-ai observat de când eram pe malul celãlalt,
Cum mã priveai eram atât de fermecat de tine,
Şi am trecut cãlare râu-n salt,
Sã fii şi sã te iau cu mine.
Eu mâna ţi-o întind,
Şi te ridic cãlare
La trap, în sus pe o cãrare:
Un loc necunoscut.
Pe jos întinşi pe iarbã,
Pe pieptul meu, tu capul ţi-l aşezi plãcut,
Iar eu cu mâna mea, prin pãrul tãu... dezmiardã.
Cu pulpa unui deget te-aventurezi
Prea delicat şi pe furiş
Pe lângã gât, dupã urechi
Plini de frunziş acoperiţi â€" o noapte-ntreagã.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Vã aşteptãm şi pe site-ul internaţional de literaturã şi poezie WWW.GRAI ROMANESC.RO
