Şi când am panã de idei
nici soarele nu râde.
Inspirã pasiunea din scântei
ce-i lumineazã şi-i surâde... clipirii hâde.
E gol, e vid şi totuşi e,
e clipa ce a fost.
Nu! Nici vorbã, n-a trecut!
A fost aici atunci... acum... nu mai demult!
Şi... totuşi cu un rost.
Când privesc în sus
mai am multe de spus,
şi când priveam in jos
tu ai crezut cã-i dureros?!
Nu am fãcut decât sã mã întreb pe mine
de unde vine acea sclipire?
De unde venim şi eu şi tu şi aerul â€" şi cine
în lume şi-n iubire?
