Autor:	Danut Constantin ( A.C.D ) - [ ESEU ]
Titlu:	Ciorba

Mananc si plang... mananc. Minunat! Excelent, delicios! Am in fata una dintre creatiile poporului astuia.. poporul roman... o minunatie! I-am pus un pic de smantana... mmm.... Un pic de otet..., am inmuiat ardeiul iute... Si-acum amestec cu o delicatete demna de iubirea cea mare. Ce minune... Aburii imi dau tarcoale narilor... Sunt la Caru’ cu bere... Zambetul ce mi s-a intiparit pe fata precum masca umorului, tradeaza salivatia... -Va urez pofta buna! Zise chelnerita draguta, Va mai aduc ceva? - Nu, multumesc, raspund inghitind in sec. Degust cu evlavie. E un pic fierbinte. Chiflele sunt caldute... Ma aplec spre bolul din paine... capacul aburind troneaza curios sa-mi desluseasca parerea... - E bun! Dar sufla, ca e cam fierbinte. Tu ai mai multi crocodili... Si am rugat-o sa imi puna crocodili din belsug... Ai pus smantana? Vrei niste otet? Mananca si nu mai plange! Ti-au dat lacrimile? Hehe, si mie! Nemaipomenit! Mananc si ... mananc!

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	O ciorba buna nu trebuie incalzita de mai multe ori.	Nicu Constantinescu
2.	Delicios eseu!
3.	abia astept sa ajung acasa, la ciorbaaa	necol29
4.	Ma gandeam la o ciorba de burta	Dariaa

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]