Doamna Iacovici: Nu trebuie sã gandeşti aşa! Ai citit 11 minute a lui Coelio?
Fata: Nu. Aţi citit Coelho?!
Doamna Iacovici: Nu, mi-a povestit doamna Andrei. Eh! E vorba despre o fatã ca şi tine... sii... concluzia este ca totul dureaza 11 minute.
Fata: Aşa?!
Doamna Iacovici: Pãi iti spun eu cã ... pe acolo!
Fata: ... nu m-am gandit!...
La parter iese Angela:
Doamna Iacovici: Poate iţi gãseşti şi tu iubirea vieţii ca brazilianca aia, vreun pictor sau, mai bine, un milionar! Şi-atunci... viaţa ta o sã fie complet altfel! Nu trebuie sã stai asa....
Angela: Fetelor, cel mai bine e sã îl iei pe ãla care te iubeîte! sã poti sã faci miau! şi el sã sarã imediat! Apropos! Voi aveti nişte ziare mai vechi care nu vã trebuie?
Fata: Mã scuzati, m-a luat cu frig... intrã tiptil în apartamentul-salon.
Angela, pânã sã intre fata: Draga, nu mai sta aşa despuiatã!
Doamna Iacovici adresandu-se fetei: Ce rele sunt babele, cã dacã lor nu le mai trebuie decât o colivã bunã şi douã slujbe... (adresandu-se Angelei) stai sã ma uit în cãmarã cã parcã aveam un teanc de ziare vechi.
Angela se îndreaptã spre apartamentul doamnei Iacovici, iar doamna Iacovici cheamã liftul şi coboarã la parter.
Doamna Iacovici: Da ce faci cu ele?
Angela: Şi zici cã nu esti babã! Pãi daca iei liftu’ un etaj?! Treaba mea ce fac cu ele! Ia uite, na! Zugrãvesc bucãtãria la baba ailalta, aia de 89 de ani, cã la asta, am zugrãvit în primãvarã!
Doamna Iacovici se duce la apartamentul ei şi iese cu teanc de ziare îngãlbenite de vreme. Iese şi doamna Amãriei
Doamna Amãriei: Da ce faceţi dragã cu ziarele astea? Zugraviti acum?
Angela: Uitându-se prin teancul de ziare: Ia uite ce are doamna Iacovici aici! Scânteia, Informaţia Bucureştiului, România Liberã, Sportul... Ia uite! Cutezãtorii! De atunci le pãstrezi, madam Iacovici?
Doamna Iacovici: Le vrei sau nu?
Se aude o sirenã a unei maşini de salvare. În bloc intrã un medic şi asistenta lui cu trusa de prim ajutor, ambii îmbrãcaţi în costume reflectorizante.
Se duc direct la lift.
Doamna Amãriei: Da’ ce s-a întâmplat?
Asistenta: O urgenţã!
Angela: Da’, la cine va duceţi?
Asistenta (pânã la venirea liftului): Nu putem sã vã spunem...
Fata de la etajul unu iese şi se apleacã peste balustrada curioasã. Iese şi o a doua fatã, curioasã.
Medicul şi asistenta urcã în lift.
Doamna Amãriei se duce sã vada mai bine prin golul dintre rampele scãrii, doamna Iacovici dã fuga la uşa liftului, îşi lipeşte urechea de uşa liftului şi numãrã pe degete etajele. Angela îşi ia capul intre palme şi se mişcã îngrijoratã, aşteptând semnale de la doamna Amãriei şi de la doamna Iacovici.
Doamna Amãriei, simultan cu doamna Iacovici: La cinci!!!
Angela: Pãi la cinci este domnul doctor, bãieţii care stau cu chirie la arhitectul de la şapte, familia Andrei şi doamna Polonelu!
Doamna Iacovici: Cu doamna Andrei am vorbit dimineata când se ducea la chioşcul de ziare, doctorul s-a dus la cabinet, ca de obicei... a plecat pe la opt.
Doamna Amãriei: Da, şi eu am vazut-o pe fereastra pe doamna Andrei, bãieţii au plecat la Constanta cu maşina ãluia mai înalt... poate.... (hiii!) ... doamna Polonelu....
Angela: Doamna Polonelu, ne îngroapã pe toate!
Doamna Amãriei: Pãi şi-atunci cine sã fie?
Angela: Ia stati asa! Şi iese afarã din bloc.
Celelalte douã se uitã îngrijorate afarã...
Angela intrã în bloc triumfãtoare: Doamna Polonelu!...
Doamna Amãriei: Dar ieri am vorbit cu ea!
Doamna Iacovici: Doamne iart-o!
Angela: Ho! Cã n-a murit! O fi având diaree! Sau... cine ştie ce o fi având şi voi aţi şi îngropat-o!
Cheamã liftul şi, întorcându-se cãtre cele douã: Mã duc sã vãd dacã are nevoie de ceva!
Doamna Aranutu: Angela, sã iti dau niste nuci sã ii duci, ca nucile fac foarte bine aproape la orice!
Se aprinde becul de coborare al liftului.
Angela: Coboarã ãia de la salvare!
Cele douã se reped la uşa liftului. Doamna Amãriei, în stânga liftului cu mâna pe maner, doamna Iacovici lipitã de peretele din partea dreaptã. Liftul ajunge la parter, Doamna Aranutu deschide uşa dându-se cat mai deoparte. Din lift iese domnul Andrei, în palton, cu o pungã goalã în mânã.
Cele douã: Ei?! Bunã ziua!
Domnul Andrei opac: Bunã ziua! Dar ce s-a întamplat doamnelor, privindu-le pe fiecare în parte.
Doamna Amãriei închâznd uşa liftului: Totul e bine?
Doamna Iacovici: Nu aţi observat nimic... deosebit?
Domnul Andrei: Nu, ce sã observ?! S-a mãrit iaraşi fondul de rulment?!
Doamna Iacovici urmându-l cu un pas în urmã pe domnul Andrei: Pãi s-o fi mãrit, sã-i ia naiba! Nu, a urcat salvarea la etajul cinci!
Domnul Andrei: Nu la noi, poate la altcineva! Buna ziua! şi iese din bloc.
Doamna Aranutu, cu acelasi gest când i se tranteste uşa: Cum sã nu stii tu ce se întâmplã pe etaj la tine?! (contrariata şi indignata) Chiar aşa!....
Doamna Iacovici: Chiar aşa! Las’ cã ne spune Angela.
In acest moment intrã şoferul de la Salvare cu un scaun cu rotile şi se duce la lift.
Trece pe lângã cele douã care îl privesc mute. Şoferul urca în lift.
Doamna Amãriei: Vai de mine! Nu poate sã mearga! A paralizat!
Doamna Iacovici mutã de uimire tace, închipuit îngrijoratã...
Doamna Amãriei: Sper sã nu fie ceva grav! Se duce la capatul scãrii şi se uita în sus spre etajul cinci printre cele douã rampe.
Doamna Iacovici se sprijinã de calorifer, lângã un pachet de reviste de reclame comerciale şi începe sã rãsfoiascã prima revistã.
Doamna Amãriei: Coboarã!!!
Dupã câteva secunde, liftul ajunge la parter, se deschide uşa şi ies Angela cu asistenta, liftul urca din nou.
Doamna Iacovici: Ce are, draga?
Asistenta: Un puseu de tensiune, nimic grav...
Angela: I-a luat-o inima la trap!
Doamna Amãriei: Cât a avut tensiunea?
Angela: Doajdoi cu şase!
Doamna Amãriei: Vai, ce tensiune mare! Şi minima-i cam micã!
Doamna Iacovici: Al meu a avut şi doastrei cu optaspe şi nu de aia a murit!
Asistenta: I-am dat niste pilule, dar fiica dumneaei a insistat sã o internãm.
Liftul ajunge la parter şi iese doamna Polonelu în caruciorul împins de sofer şi doctorul care merge paralel cu doamna Polonelu.
Se face linişte pe mãsurã ce grupul se apropie de cele trei. Doamna Polonelu, cu ochii închişi şi mâna stangã lângã inimã, cu pumnul închis.
Doamna Amãriei: Cum vã simţiţi doamna Polonelu?...
Doamna Polonelu nu dã nici un semn cã ar fi auzit-o.
Doamna Iacovici: Doamna Polonelu, ne auziţi? Vã trebuie ceva? Cãtre doctor: la ce spital o duceţi?
Doctorul: La Elias, cã e cel mai aproape Dar, nu vã faceţi griji, cã o sã fi e bine! Lãsaţi-o sã se odihneascã, nu are voi sã facã mişcãri bruşte.
Doamna Polonelu şoptit : Nu am voie nici sã vorbesc! Cu glas tare, în timp ce era scoasa pe uşa: Ma duc la bunelu, cã mã aşteaptã!
Angela: Stai liniştitã cã nu te mai aşteaptã, şi-a gãsit el pe una acolo, cã era barbat bine! Fã-te bine, cã îţi dau eu nişte nucã sã ii faci şi de cicizeci de ani!
Doctorul şi doamna Polonelu ies din bloc.
Intrã Paul cu mopul în mâna.
Paul: Da’ ce-a pãţit doamna Polonelu?
Angela: Se duce la bunelu, ce sã pãţeascã? Are o vârstã! I-a crescut tensiunea de la vodcã!
Doamna Amãriei, cu ton de repros: Angela! Sã-i dea Dumnezeu sãnãtate! Doamna Polonelu nu bea!
Angela: Nuuuu! Numai când duce sticla la gurã!
Paul: Mare om, bunelu!
Angela: De unde ştii tu mai, Paule, cã tu nu l-ai prins!
Paul: Pãi, domna Angela, când am fost sã-i bat covoarele, doamna Polonelu mi-a aratat tot felu’ de diplome şi un decret semnat chiar de Rãposatu’ de înaintare în grad pentru merite deosebite!
Doamna Amãriei, admirativ: Miticã nu a vrut sã semneze hârtia aia şi acu...
Angela simultan: Şi la ce i-a folosit?! A luat-o cu el acolo?!
Doamna Amãriei: Aşa e... şi intrã în casã.
Paul: Aşa e... şi se duce la lift.
Angela: Nu luãm nimic cu noi! şi intrã în apartament. Se aude sirena salvarii care pleacã, se stinge lumina de pe casa scãrii.
Din lift iese Doamna Rusu de la patru îmbrãcatã în negru, cu voaletã neagrã, cizme roşii, troller alb cu un mãnunchi de crengute de brad în partea de sus:
Doamna Rusu: Hahahahaha! Doamna... Polonelupp! Doamna Polonelupp! Au ajuns-o şi pe ea blestemele lui (in zeflemea) â€ţbunelu!†Hahahahaha! â€ţBuneluâ€!
Face o piruetã.
Doamna Rusu: Când lucra taicutu la Covasna! Hahahaha!... Vezi?! E ceva şi cu blestemele astea!
Vrea sã mai faca o pirueta dar se impiedica şi se sprijina în extremis de perete.
Doamna Rusu: Ioi!
Impiedicându-se, iese din scenã.
Se stinge lumina.
Se aprinde lumina. Paul stã sprijinit de calorifer cu o pungã de plastic în mânã. Din lift iese doamna Andrei.
Doamna Andrei: Ia spune, Paul, care este problema?
Paul: Ia uitati, doamna Andrei ce am gãsit eu la ghena la blocul celalalt la care fac eu curãţenie... Bagã mâna în pungã şi scoate o carte pe care i-o dã doamnei Andrei.
Doamna Andrei: Biblia Hazlie?! Mai, Paul!
Paul: Nu doamnã, lãsati coperta! Uitaţi-vã înãuntru! E istoria Francmasoneriei scrisa de sir ... cum îl cheamã?....
Doamna Andrei: Pãi, mai Paul şi de unde ai ştiut tu cã este ceva de preţ?
Paul: Am citit-o doamnã! Arãtând spre carte: Ä‚ştia ne conduce pe toti!
Doamna Andrei: Ai citit-o?!
Paul: Da doamna! Am citit-o pe nerãsuflate! N-am putut sã o las din mâna! Foarte interesant! I-am citit cu glas tare şi lu nevasta-mea, dar ea n-a-nteles nimic. Zice: Paule, tu crezi ce zice ãştia?! Pãi, dacã stai sã te gândeşti cã masoneria a aprut în secolul XI â€" XII, ca un fel de sindicat al constructorilor care faceau catedralele alea minunate...
Doamna Andrei: Eh... şi nu numai, cã imediat au devenit un fel de grupare...
Paul, completand-o: ...iniţiaticã... în care erau cooptaţi cei mai importanţi oameni.... Mi-ar fi plãcut şi mie sã fiu franc-mason, sau , ma rog, ... rom-mason! Dar aşa...
Doamna Andrei rãsfoind cartea: Cine a putut sã arunce la gunoi aşa ceva?
Paul: Pãi, dacã a pus-o cu coperţile astea... O fi fost ... cineva!... din vreun partid, care se ferea, mã gândesc şi eu aşa... Cã şi acolo stau tot felul de... foşti!...
Doamna Andrei: Multumesc, Paul, o sã o citesc.
Paul: Staţi cã v-am mai adus una. Scoate din pungã încã o carte pe care i-o dã doamnei Andrei.
Doamna Andrei: Rodica-Ojog Brasoveanu?!
Paul arãtând spre carte: Inãuntru, înãuntru...
Doamna Andrei: Serviciile PCR din 1921 pânã în prezent... Se uitã pe ultima pagina:
2005?!
Paul: Da, doamnã, aşa am zis şi eu! Foarte interesant! şi p’asta am citit-o pe nerãsuflate cã d-aia am întarziat la munca alaltãieri.
Doamna Andrei, dand sã plece: Multumesc, cã te-ai gândit la mine.
Paul admirativ: Pãi, femeie mai cultã ca dumneavoastrã... şi eu când eram SDV-ist la fabricã, înainte de 89 au vrut sã mã bage în...cum ãi zice acuma.... servicii... Când i-am spus lu’ tata, mi-a dat o bataie...
Doamna Andrei: Bine ţi-a facut, mai Paul!
Doamna Andrei iese cãrţile, Paul ia liftul la etaje.
Domnul Amãriei, iese cu spatele din apartament. Scoate şi trollerul pe care este prins cu un sistem de sfori o cutie pe care este reprezentat un monitor de 19 inchi. Se vede foarte clar. Incuie uşa, îmbrãcat ca de iarnã, cu ochelarii cu dioptrii mari şi iese din bloc. De la etaj coboarã o fata de la salonul de masaj şi iese din scenã. Din lift iese femeia cu câinele şi iese din scenã.
Dupã 10 secunde iese doamna Iacovici, care se duce şi sunã la uşa doamnei Amãriei.
Angela: Fetelor, tocmai ce gãtesc o pifitie!!!... sã vã dau şi vouã dupã ce se încheagã!
Cred cã i-am pus cam mult usturoi...
Doamna Amãriei iese cu o punga de orez începutã.
Doamna Aranutu: Atât mai am. Iţi ajunge?
Angela: V-a luat burta, dupã â€ţexcesele de sãrbãtoriâ€? hai cã va fac eu o piftie... sã va treacã şi stomacu’ şi cu...ru!
Râd toate trei.
Doamna Amãriei: Eu zic sã vorbim cuPreşedintele sã-l dea afara pe Paul!
Angela: Ce-ţi veni femeie?! Nitam-nisam, asa, ti-a cãţunat pe Paul?
Doamna Iacovici: Da, chair aşa!
Doamna Amãriei: Bãiatul astã pe lângã cã e putoare, mai e şi periculos!
Doamna Iacovici: Periculos? Hai, cã e lenes şi fuşãreste tot... de acord. Dar Paul â€" periculos?!
Angela: S-a dat la matale?! Hahahaha! Pentru asta nu ar fi periculos ci mai curand binefãcãtor! Hahaha!
Doamna Amãriei, facând gestul când i se tranteţte uşa: Fetelor, am aflat ca Paul cautã în gunoaie si...
Angela: Parca n-ai şti cã asta face! Şi Mihai, care a fost înaintea lui fãcea acelaşi lucru, şi aia, care a fost înaintea lui Mihai, nu fura ea de la ghenã toate fiarele pe care le vindea la ţigani - pardon, la rromi?
Doamna Amãriei: Nu cautã el de-astea, el cautã tot felul de cãrţi compromiţãtoare, cã a fost SDV-ist, adicã... Serviciul de vânzãtori... sau ce-o fi însemnând aia!
Angela: Aoleu! Cã proastã mai eşti madam Amãriei! SDV inseamna Scule, dispozitive...
Intrã doamna Rusu de la 4 zgribulitã de frig, îşi scuturã picioarele de zãpadã, îmbracatã la fel cum a ieşit.
Angela: A murit contele!
Doamna Amãriei şi doamna Iacovici simultan: Vaaaai!
Doamna Rusu: Nem, n-a murit nimeni inca! Peste cinci minute!
Toate trei: Ce-ţi veni!? Doamne fereşte!
Pauza. Doamna Rusu le priveşte zâmbind pe toate trei.
Doamna Amãriei: Hiii! Doamna Polonelu!...
Doamna Iacovici: Am vorbit eu cu fii-sa dimineaţã şi mi-a spus cã e sub tratament. E singurã într-o rezervã la Cardiologie. Nu mi-a zis cã s-ar simîi rãu.
Angela adresandu-se catre Doamna Rusu de la patru: Da de unde ştii mata? Ţi-a şoptit Ghiury? Pardon, Palfalvy?
Doamna Rusu, intrând în lift: Tu o sã mai traieşti încã 32 de ani!
Angela imediat: Doamne fereşte! Dar cu ce am pãcãtuit?
Doamna Rusu: Tu ştii cel mai bine! Inchide foarte lent uşa de la lift şi urcã.
