Autor:	Danut Constantin ( A.C.D ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Parastas cu mici

A doua zi dupa parastas, domnul Neacsu se duse la garsoniera. Amintirile il podidira si o lacrima i se scurse pe obraz. Era sincer induiosat de tot felul de amintiri care il napadira cu un gust de miere zaharisita demult. O vedea aievea pe maica-sa in diverse ipostaze din copilarie, din adolescenta, chiar si de cand o vazuse odata plimbandu-i odraselele prin parc. Parastasul a fost perfect. Toata lumea a ras, s-a simtit bine, popa a mancat de la antreurile stufoase pana la sarmalele cu mamaliguta. Se imbatase usor dar isi mai lasase loc pentru urmatorul botez… - Parinte, dar cum e cu musulmanii astia… cum le zice … fundamenta…. listi? - Pai…domnu’ Nelutu, Coranul este… desprins din… Vechiul Testament… E o religie care… - Nu, nu, parinte, de ce … aaaa…. - Pai, pentru ca… - Da’, si-atunci de ce?... De jur imprejurul mesei, toata lume sorbea din ciorba de miel. Era a doua zi de Pasti. Anul ala Pastele a picat la fel cu cel al catolicilor… Fusese o tuica de drum lung, niste antreuri frumos aranjate, ciorba de miel, costita de meil si alte bunatati insotite de vin rosu pentru cei fara probleme cu inima, vin alb pentru cei carora le pria vinul alb, deseori intrerupt cu tuica din toamna trecuta. Una din babe veni de la bucatarie si intreba in gura mare, intrerupand discutia teozofica ce se infiripase intre meseni: - Cine vrea mici? - Doamna Neacsu, suntem plini, nu mai trebuie decat o cafeluta! zise diaconul. - Eu doar intreb… Una peste alta vrura mici toti mesenii… Femeile stateau in bucatarie, ca nu se cadea sa se amestece cu barbatii care erau cam luati de ape… si vorbeau cu glas cam tare… - Acusica punem de mici! Rumen in obraji, popa, care daduse dovada de o cultura culinara fara repros intreba subit: - Stie cineva care este adevarata reteta de mici? Aia autentica,… nu ce se serveste azi!? - … - In primul rand e carnea… - … - Care trebuie sa fie proaspata si sa aibe si un pic de seu de oaie… - Parinte! Aia de la Metro nu are decat carne de porc si de vita… si cine stie ce o mai fi avand! Unghii si copite tocate! - Da… Fara seu… nu are valoare! Am citit o reteta pe care mi-a dat-o domnul Neacsu acu vreo trei ani… Nu, domnu’ Neacsu? - Patru ani, parinte, la parastasul lui tata… ii faceam de sapte ani… Gasii reteta in dulapului de scule, dupe balcon. - Asa, asa! - Era o reteta de la Caru cu Bere…cred ca era de pe la o mie optsute si ceva… Nu? …domnu’ Neacsu? - Da… da… da, parinte! Nu stiu de unde o avea… e adevarat ca lu’ tata i-a placut viata! Mergea in Crucea de Piatra o data pe saptamana, hahahaha! Asa era pe vremea aia! Mama, Dumnezeu sa o ierte! …stia, dar nu ziciea nimica! Era bucuroasa ca se intorcea acasa si ca isi iubea copiii, pe mine si pe fratii si surorile mele. Am fost opt… Si-acum am mai ramas trei! Lacrimi sincere il podidira. Uite! E nea Nicu aici! Hohohohoho! Ce ne-a mai iubit! - Nemarturisite sunt Caile Domnului! L-am pomenit vineri alaturi de vii si de morti in Sfanta biserica! Maaaare om! - Hohohoho…. - Imi amintesc cand venea la Sfanta Impartasanie! Se impartasea de 10 -12 ori! Eram la Sfanta biserica Tarca pe atunci… Eh! Eram tanar… dar si Coana Mare venea sa se impartaseasaca si cand il gasea pe nea Sandu atat de bine impartasit, parca o vad si acum, Dumnezeu sa o ierte, ca a fost o femeie… zicea: “ Sandule, treci acasa, ca te ia mostofalca-n gat! Hai, ca te-ai impartasit destul!” dar, zise popa… Hai, cine stie sa-mi spuna adevarata reteta de mici? - …… - Domnu’ Neacsu, uite sunt zece ani de cand s-a prapadit! Si inclina paharul cu vin rosu sa picure doua-trei picaturi in farfurie… Sa-i fie primit! Si-si facu semnul Crucii adanc si cu evlavie. Domnu’ Neacsu, ziceam, intr-o zi a venit la biserica si mi-a zis: “Parinte, maine ma duc la Caru cu bere cu sefu’… O fi el evreu, zice, dar e om cumsecade. Daca nu era el, zice, nu aveam bani, ca… parinte eu… mai joc… zic: Stiu nea Sandule ca mai joci barbut…Zice: Parinte, joc ca poate castig si le fac la copii o casa mai mare, sa le dau bani sa intre in viata asta…Asa cum a facut-o Domnul, parinte. Si-i zic: nea Sandule: Banu’ e ochiu’ Dracului! Nu te mai baga! Lasa dracu’ jocurile de noroc! S-a dus si l-am mai vazut dupa o spatamana. Pierduse tot… - …… - Vazandu-l asa i-am zis sa vina sa aibe grija de mormintele din spatele bisericii sa-i dau un ban pana o iesi din situatia aia. - Micii e gata! Se auzi o voce din pragul usii. Cine vrea mustar? - Sa-i fie primit! Eu vreu mustar picant. Si niste tuica, ca tare e buna! Conduce Nea Vasile (diaconul), Nea Vasile, n-ai baut nimic, nu? - Nu, parinte, cum asa!? Eu nu beau la parastase! - Bine, hai sa va spun cum e cu micii! - Da, parinte! Cum e cu micii ca la noi s-a pierdut traditia asta, noi… luam carne tocata de la Metro, gratar, mangal, foc, ii perpelim pe o parte si pe alta, bere… Si e foarte gustosi! - Nea Ghorghe, mata esti mai tanar… n-ai de unde sa stii!... Adevarata reteta este asa: se ia carne de porc, carne de vita si seu de oaie. - Seu? - Da, bre nea Gheorghe, seu! - Nea Ghorghe, lasa-l pe parintele sa ne spuna si noua reteta! - Daca nu pui si un pic de seu nu e mici! Da’ stai asa! Dupa ce toci carnea si o amesteci foarte bine cu un pic de usturoi, dar trebuie sa ai mainile unse cu un pic de ulei, sa se amestece bine, o lasi cinci ore sa se scurga de grasime. Dupa aia o pui la congelator cinci zile… - Cinci zile?! - Daaaaa… cinci zile la congelator, sa se amestece aromele intre ele! Fix dupa cinci zile scoti carnea si o portionezi in mici asa… mai mari, ca la gratar o sa se stranga. Sa nu fie nici prea mici nici prea mari micii! - Aha! - Dupa asta ii bagi iar la congelator da’ sa nu fie mai putin de 4 grade, ca… nu-I ca in reteta! Daca ii vrei mai picanti, acu le strecori un pic de piper macinat foarte, dar foarte fin… si ii ma tii 3 zile… nici mai mult nici mai putin… - ……! - Sa se macereze… dupa aia ii scoti pe masura ce ai nevoie si ii mai lasi 13 ore sa se dezghete. Nu ii dezgheta fortat ca pierzi toate aromele. - Parinte, eu cred ca am mancat numai de-astia dezghetati fortat, ca nu aveau nici o aroma! - Vezi? Nea Vasile? Vezi ce important e sa respecti retata? Asa cum ti-o spun io? Gigi, baiatul lui coana Veta, care e bucatar la Bucuresti mi-a adus o perche de cate doi mici, asa cum ii prepara ei la … la… cum ii zice?!... Intercontinental… - Si cum erau, parinte? - Eh! Zici ca Intercontinental…ca ar trebui sa fie cine stie ce minunatie…. - …?! - …noooo! Nici pe departe! - Si Moise i-ar fi facut mai buni! Hahaha! - Moise?! Pai ei fugeau de faraon. De unde sa aibe ei carne de porc? Micul este marea noastra reteta! Noi, romanii am inventat micul. Numai o natie mare ca noi putea sa inventeze micul. Mare natie! Sunetm natia cea mare care a inventat MICUL! S-ar parea ca idea de a baga seu de oaie in amestecul de carnde porc si de vita sa-I apartina Sfantului Andrei! Daca nu se macereaza… nu e MIC! - Dar, parinte cum e cu mustarul? - Apropos! Coana mare! Mai vin micii aia? Ca ne-am uscat de tot asteptand micii. - Acusica parinte… tocmai ce taiam painea! - Pai hai coana mare ca se usuca berghenbiru’! Diacone! N-ai servit alcool, nu?! - Parinte… ne asteapta la botezu’ lu’… - Mergem, mergem… Mancam un mic si mergem! Doamne, iarta-l pe robul tau… (cum il cheama?)… - … Ion Luca Cara… - … Ion Luca Cara… Va bateti joc de mine? Hai, uite micii mult asteptati! Si mustarul… Mustarul e picant, coana mare? - Nu, parinte… - Dumnezeu sa-l odihneasca! - …Dumnezeu sa-l odihneasca… - Hai, poftiti la mici! - Pofta mare! - Da’ o bere n-ai?

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	E destul de realista descrierea, de cele mai multe ori parastasul seamana mai mult a botez sau nunta decat pomenirea unui mort. Nici traditiile nu mai sunt ce trebuie, dar nici religia, sau poate ar trebui sa spun anumiti reprezentanti ai religiei... Are accente umoristice povestirea.

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]