Aşa au înţeles ochii
cã zarea (nu) lãcrimeazã
luminã,
cã-n pântecele orizontului
sunt sâmburi de iluzii…
Tresar rãsãriturile uitate
de presimţiri,
calc desculţ,
tu nu asculţi zborul genelor;
n-am putut sã arunc ancora
peste scurgerea de nisip
şi visele au stat în loc.
Te aştept în deşteptãri de ceas,
în topiri de zãpezi;
culoarea a dezgheţat lumina,
pânze de pãianjen cusute în buze
frãgezind sãrutul â€"
asfinţitul sãrutã bine,
tu rãsfoieşti amorul filã cu filã…
