mã sâcâie mersul pe cãlcâie,
pe curcubeu sau pe sârma ghimpatã,
echilibrându-mã doar cu
picãturi de sânge, sau cu vreo patã
de culoare
scurse din rãnile pe care
în zadar le aştept
sã fie cauterizate de timp;
doare,
mã pansez cu secunde
şi mã plimb
în continuare
şi-n orizont deştept
penumbre…
“mergând în vârful picioarelor, cãlcâiele îţi devin mai vulnerabileâ€
De mers, merg intotdeauna, mai pe varfuri, mai pe calcaie,
pe (aceeasi) idee…
