Cum ne mai obişnuim noi singuri singurei
şi chiar gãsim în asta un soi de voluptate
o senzaţie de adolescent în faţa primei fete
de care s-a îndrãgostit, timid, stângaci
Iar singurãtatea asta devine cu timpul sarcasticã
pentru cã-şi permite, ea îţi satisface
curiozitãţile acelea pe care le-ai descoperit
când te cãutai pe tine însuţi
şi care la alţii prea rar le mai gãseşti
ea îi face pe ceilalti transparenţi sau opaci
dupã bunul plac
Azi m-a provocat sã îmi gãsesc jumãtatea
şi-a pus chezãşie însãşi prezenţa ei
de voi gãsi pe cineva care sã mã poarte în gând, în inimã când e singurã şi când nu e
de voi gãsi pe cineva pe care sã port în gând şi în inima când sunt singur sau împreunã cu alţii
acea alta care sã îmi umple spaţiile libere
care sã-mi inspire cunoaşterea de sine
iubirea şi pasiunea
care sã-mi aprindã imaginaţia mai mult decât ea
va pleca
Şi iatã un pariu mai capricios decât cel al lui Pascal
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
bun venit în cenaclu, cu o poezie, care pe mulţi, trebuie sã-i punã pe gânduri.
cu mult timp în urmã, când nu ştiam de pariul lui Pascal, discutam cu un prieten aceastã problemã fundamentalã pentru om,
el susţinea cã Dumnezeu nu existã, eu încercam sã-i demonstrez contrariul, m-am apropiat de el aproape ochi în ochi şi furios l-am întrebat cu o voce pe care nu pot s-o descriu .ŞI DACÄ‚ EXISTÄ‚ ?, a evitat sã mai discute cu mine acest subiect, mi-am dat seama cã întrebarea l-a zgudu
