Te plângi ca un copil,
În voce ai un tremur,
Te simţi frustrat, penibil...
Când te vãd, mã cutremur.
Adesea-mi spui poveşti
Din mintea-ţi încâlcitã,
Ciudat tu mã priveşti;
Ai mintea rãtãcitã.
Å¢i-e fricã de-ntuneric,
Vezi monştri fioroşi…
De mult erai puternic,
Azi eşti ca cei fricoşi.
Mi-e teamã zi şi noapte,
Te simt pierdut, tãcut;
De ale tale fapte
Å¢i-aminteşti, de trecut.
Chiar dacã ai greşit
Sau alţii te-au rãnit,
Prin viaţã ai pãşit,
O viaţã ai de trãit.
Nu, nu vreau sã te pierd,
Rãmâi aici cu mine.
Eu rãtãcirea-ţi vãd
Şi am grijã de tine.
|
