Parca aud batai de inima
Si imi arunca privirea spre mana.
Nu inteleg ce s-a intamplat
Si nici acest sentiment ciudat.
Sunt chiar aici vad si simt
Dar prezenta mea e stearsa de timp.
Si totusi de ce strang in mana inclestata
O floare a carei inima inceteaza sa bata?
De ce in juru meu ninge cu petale?
De ce intreaga natura pare pe moarte?
Incerc fara sens sa prind petalele in palme
Sa le lipesc sa fac din ele raze de soare;
Dar ma ranesc incercand...
Privesc acum trupul sangerand .
Vazand rostul petalelor de gheata,
Sa pastreze un trup mort in viata.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
adina, eu am împlinit acum 2 zile 86 de ani scriu şi eu poezii triste, nostalgice, nu toate, dar atât de dramatice, ca şi cum viaţa s-ar fi terminat, nu scriu, nu înţeleg acest sentiment de renuţare, aproape de urã împotriva vieţii, la vârsta ta e de neînţeles, Îţi doresc din suflet un an nou cu bucurie şi optimism, o tinereţe în care sã cânţi iubirea şi o bãtrâneţe ca a mea
