Mã strãbãteau fiorii
Când auzeam cum se sting în noapte
Paşii grãbiţi ai unui alt necunoscut
Doream sã fie paşii tãi
Dar luna îmi împletea iar dorul
În stele arunca cu rãscoliri de amintiri
Şi aşa durea
Cã-mi doream sã fie numai soare
Sã caut sãrmanul zâmbet
Cu care întâmpinam dimineaţile
Şi sã-l îmbrac cu zbuciumul credinţei
Cã astã searã paşii tãi
Se opresc acasã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
o aşteptare plinã de emoţii şi de speranţã! Frumos.