Te plouã cu cuvinte indiferente
Spuse în dimineaţa în care ard clopote
Ar curge în ale tale rãdãcini
Şi-ar creşte spre rai bãtãi de inimã
În care se ascund patimi nebãnuite.
Când simţi cã eşti la marginea stelelor
Abisul atrage bucata de suflet rãmasã
O dezmiardã cu mii de negaţii
O incitã cu rugãciuni spuse în van
Îi trimite muguri din cãderi, dureri
Strigãtele morţii aproape
Adulmecã acceptarea necunoaşterii
Renunţãrile, zdrenţele rãmase
Din toatã viaţa delirantã
O renunţare este clipa în care
Nisipul din clepsidrã s-a scurs
Amurgul a venit şi n-ai simţit
