Îţi aminteşti întunericul
Aşezat în strofe vechi
În sunete ce plâng
Şi obraji veştejiţi
De atâtea nevoi?
Simfonia începutului
Buze înmuiate într-un luciu
Roşu,
Întâlneşte mecanicul zâmbet
De care şi mie mi-e milã
Aceeaşi agonie mascatã
Schiţatã în riduri
Inutilã încercare
De a fi ce nu pare
Pe acelaşi drum sufocant
Asta e tot ce vãd...
Opreşte-mã
Şi aratã-mi cum sunt
În ochii tãi.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Ceea ce credem despre noi înşine este în mare parte influenţat de pãrerea celorlalţi despre noi.
Lecturat cu placere.