Autor:	iovita nicoleta ( necol29 ) - [ POEZIE ]
Titlu:	şi totuşi

Şi totuşi, soarele a rãsãrit azi Chiar de prin pleoape obosite Viscoleşte întunericul Şi totuşi paşii merg în neştire Nenumãraţi, neadormiţi Lumina din final de zi Ajunge-n noaptea tot mai grea Şi totuşi invoc tinereţea Neştiinţa, naivitatea Credinţa cã mai pot repara Tot ce am greşit. Şi totuşi, tremurând mã închin Am atâtea sa-Ţi spun Picãtura de suflet rãmasã în mine Se trezeşte abandonatã Ţie.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Multam Nicu, Alexia.	necol29
2.	Si totusi ai scris o poezie frumoasa, plina de credinta si de speranta. Imi place!
3.	Sa ne bucuram de fiecare zi, ora, minut sa ne bucuram de orice rasarit, floare, zbor de pasari... sa avem speranta si sa nu-L uitam!	Nicu Constantinescu
4.	:) da..acceptarea..dorinta spovedaniei,,multumesc pt popas	necol29
5.	Urme de regret şi, în acelaşi timp, dorinţã de oglindire în celãlalt/dumnezeire?	Mihaela Oancea

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]