Sã respir fãrã sã te inspir
E ca şi cum versul meu moare
Într-un apus continuu
Glasul meu n-ar mai fi auzit
Printre potecile în care şi vântul tace
Din ochii mei s-ar scurge tot albastru
Sub stratul meu de piele nu te-aş mai simţi
Şi-aş începe sã mã rog sã renasc
În inima ta înseninatã
De taina ce ţi-am spus.
