Privesc spre dincolo de un mileniu
M-aş face scrum ca sã renasc acolo
Cu mintea desenez mii de strategii
În care defilez pe acel drum
Şi ţin mândrã sus drapelul personal.
O simfonie este dincolo
Şi-atât de gri e strada mea aici
Aş înghiţi timpul, m-aş topi în vremuri
Doar sã mã întrupez în visul cãutat
Însã mã tot ascund în scorbura ce-o am.
Mã abandonez în aici încã o datã
Îmi îndulcesc gândul cu credinţã
Îl provoc cu ştiinţã
Nu mai fumeg, ard cu sufletul
Pânã ce dincolo se contopeşte cu aici.
O fuziune interesanta, Necol! Cand privim de dincolo spre aci, aici poate fi dincolo, dar cand privim din viitor spre prezent, prezentul devine trecut.
