Nu ştiu dacã sub cerul arcuit
Stã un vis ce desluşeşte stelele
Din când în când adoarme
Alunecã printre luceferi
Şi se strecoarã printre pleiade
În dorul meu apoi pãşeşte
Adulmecã parfumul ce l-am lãsat
Pe roua paşilor trecuţi
Spre gândul în care eu te-am regãsit.
Ştiu cã în zorii acestei dimineţi
Suspinul meu l-ai absorbit
Mi-ai mângâiat visul cu o rãsuflare
Ai desfãcut în mii de clipe visul
Cu un sãrut l-ai pictat apoi
Sunetul lãsat pe pânzã de
Sãrutul transformat în pensulã
A fãcut cerul sã uite sã stea încruntat
Şi sã se prelingã în bobocul din inima mea.
