Cicatricea îmi vorbea astãzi
De vara în care noi ne-am aşteptat în ploaie
A apãrut în spuse şi prima noapte
În care ne-am contopit fãrã proteste
Îşi amintea cum am crescut în noi
Şi amândoi sclipeam imuni
La alte vorbe aruncate-n drum de trecãtori
Sãlbaticã am fost pânã la tine
Iar tu turbat pânã la mine
Ne-am cãutat printre atâtea pietre
Am ros cu dinţii cearşafurile nopţi întregi
Din labirint ieşita-m însã amândoi
Când am privit în acelaşi moment curcubeul
Şi-am plecat mâna-n mânã pe plajã
…….
Dar dupã mii de clipe
În care desculţi ne alintam
Un scurtcircuit ne-a separat
Şi acum ascult memoriile unei cicatrici..
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Intr-adevar, se simte nostalgie, tristete, regret...sensibilitate...frumos.
