Autor:	iovita nicoleta ( necol29 ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Destin

A bãtut ceasul şi m-am nãscut Într-un itinerariu prestabilit Şi cu un calendar ţintuit În acel ton potrivit. Mã revolt cãci nu ştiu mereu sã înot Spre ţãrmul pe care mã aşteaptã Tãcut şi rãbdãtor Un zâmbet aşezat pe al tãu chip. Din când în când mã ascund În murmurul unei insule unde Razele unui soare îmi şoptesc tiptil Sã ancorez definitiv în inima ta. Venele îmi pulseazã hotãrâte În tine mã îmbrac definitiv Mã transform în valul ce te mângâie Şi te îndeamnã sã-ţi îndrepţi privirea spre mine. Din val îmi fac trepte Pas dupã pas urc sã mã spovedesc ţie Cum îmi bubuie simţurile şi mi se opresc paşii Pentru cã ţi-am acceptat chemarea.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	va multumesc tare mult!	necol29
2.	Un poem bine construit, metafore alese, un subiect universal, dragostea.	Nicu Constantinescu
3.	Chemarea destinului, interesant subiect si frumoase versuri.	Marcoci Dorian
4.	Uneori, chiar nu ai cum sa te impotrivesti destinului. Cand ti-e menit ceva sau cineva, indiferent ce-ai face, nu poti opri cursul vietii si ajungi, in mod inevitabil, in acea situatie sau in fata acelei persoane. Frumos poemul.

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]