Autor:	iovita nicoleta ( necol29 ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Sunt o frunzã

În sufletul meu sunt adunate durerile Ce sfârtecã trupul şi mintea Întunecã privirea aruncatã hai hui Şi plâng cãci nu ştiu de mai sunt ori de nu-s.. Nici nu îndraznesc sã mã ating Mi-e fricã sã simt cã nu simt M-aş potrivi cu tine în vis Dar unde-i visul?cãci de mult nu e.. Îngropatã în şoapte de dor aş vrea sã fiu Inutila dorinţã trece în nefiinţã şi ea Vreau sã alerg, sã cânt, sã simt cã trãiesc Fac totul însã mã amãgesc Toate îmi cad în suflet pustiu Totul e fals în liniştea ce respirã prin nori Sunt o frunzã ce zboarã ucisã de vânt Cãlcatã în picioare de o mie de ori Lepãdatã de ea însãşi uneori Fãrã puterea de a-şi vedea culoarea Dãruitã ei, fãrã nicio rezervã...

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	multumesc Ionut!	necol29
2.	Versuri profunde si incarcate cu emotie...imi plac.	ionut29
3.	:) va multumesc si recunosc ca-s obosita..poate de asta am scris asa azi dimineata..	necol29
4.	M-a emotionat acest poem. Se simte multa durere, deznadejde, insa, fii puternica fiindca ai suficienta culoare cat sa te regenerezi. Imi place poemul si faptul ca scrii liber.
5.	Atat de trist dar atat de frumos! Imi place mult!	Nicu Constantinescu

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]