Un tonic gând la mijloc de mai
Mã resfirã de parc-aş fi fum de ţigarã
Mã duce spre înfloritele mele fericiri
Ascunse la adãpostul unei flãcãri
În care stã ca-n ramã iubirea toatã.
Se ciocneşte cu florile de salcâm
Înainteazã printre picãturile mari de ploaie
Şi-n somnul agitat sub lunã plinã
Respirã dor şi-mi dã de ştire
Cã noi doi suntem fãrã oprire.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Multa traire si sentiment in aceasta poezie. Imi place!
necol, nu ai de ce sã te descurajezi. Nu trebuie sã fii Nichita Stãnescu sau Eminescu ca sã te numeşti poet. Trebuie sã fi tu însãţi, sã te accepţi aşa cum eşti şi sã scrii aşa cum simţi. Cine te înţelege, e bine, cine nu, iarãşi e bine. Nu te lãsa descurajatã de critici de 2 bani. Întotdeauna cei care nu pot scrie, criticã. Nu uita cã ai fost selectatã ptr antologie. Eu am încredere cã este o antologie serioasã şi dacã te-au selectat este un semn bun.
4.
multumesc tare mult pt incurajari//chiar aveam nevoie de ele!!
Este adevãrat. Viaţa în sine este (sau ar trebui sã fie) iubire. Imaginile curg, îmi place în special ideea de gând ca un fum de ţigarã ce se ciocneşte cu floarea de salcâm - un contrast frumos. Scrie înainte :)
