Cãlãtoresc printre valurile unei vieţi
De multe ori mã aplec şi una cu pãmântul sunt
Tu mâna mi-o întinzi şi mã ridic
Şi în risipa anilor eu intru iar.
În mersul meu atâtea şanse apar în cale-mi
Noi iubiri, vechi amintiri, trãiri
O minte şi un trup scãldate-n soare, din când în când
Mai dãnţuiesc pe pãmântul udat de ploaie.
Privirea ta, ce dintre nori apare
Mã duce şi-n pãcat
Şi-n dulcea vrajã a unei iubiri
Nãscute ieri, trãite azi, dorite mâine
Şi chiar de cad, planez cu tine acum..
O iubire cãlãtoare şi, totuşi, o iubire care vrea sã rãmânã. Un sentiment care se vrea şi liber, dar şi stãpânit de iubirea celuilalt. Mie îmi place mesajul.
3.
O poezie putin nostalgica dar realista. Am citit cu placere.
imi place mesajul, versul este liber,plin de emotie, dar exprimarea mi se pare un pic greoaie( fata de restul poeziilor tale).E doar o constatare, nu o critica.
