La gura sobei astã searã
Poveşti cu duh îmi spune
Mama..
Îşi aminteşte despre noi
Un bãietan bãlai şi-o fatã
Cu ochi albaştri amândoi
Cum casa o umpleam
Cu zgomote de voie bunã
Sau cu ne-nţelegeri între fraţi..
Mereu ne împãca duios
Ne dojenea uşor..
Şi ne pupa de noapte bunã..
Ea grija noatrã are
Acum..
Aşa...de la distanţã
Şi s-ar lãsa pe sine
Pentru al nostru bine.
Plãcinte ca ale ei nu-s nicãieri
Iar vocea-i mereu tânãrã
Îmbãtrâneşte ea frumos
Dar tânãra e prin nepoţi
Doar mama..
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Duioasa poezie! Mama e cel mai sfant lucru de pe pamant. Cine mai are mama e cel mai fericit om si sa o pretuiasca acum. Felicitari!
