Nu am nicio destinatie
Ma arunc drumurilor
Trec prin ploi,viscol si ninsori
Ma ratacesc
Caut o busola
Te las pe tine sa ma indrumi
Nu ma regasesc in nordul tau
Si plec catre alte zari
Inlocuiesc busola cu mii de pagini
Ce ma talmacesc
Si-mi transfera teorii
In ganduri si asa mii
Renunt la ele
Merg la oameni invatati
Ce m-asculta seriosi
Dar n-am cuvinte eu
Sa le vorbesc
Asa ca spun ce altii vor
Si-am imprumutat cu ecou
Ma asez in pat
Si tac...
Oboseala ma cuprinde
Sensul vietii mele
Brodat de altii
Oare se trezeste!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Intrebari si framantari firesti pentru aceasta viata care de fapt nu stim de ce ne-a fost data, unde mergem, ce urmeaza...
Versurile mi-au adus aminte de o carte Luminile nordului, care a aparut ca film - The golden compass si ideea era cam aceeasi - a comunica prin intermediul celorlalti, a ne desavarsi ca oameni prin ceilalti, sau a deveni o papusa trasa de sfori. Imi place ideea si versurile!