Te vãd deschizându-mi rochia
Şi sãrutându-maã pe spate
Mâinile tale îmi mângâie pãrul
Iar eu închid ochii suspinând..
Nu ştiu dacã mã paşte dezastrul
Sau e aproape mântuirea
Dar parcã mã zguduie cerul
Când atât de direct mã întrebi tãcut
Dacã te plac
Deşi ştii bine cã mã defineşte
Iubirea pentru tine!
Mã rãsuceşti cu buzele
Şi mã stãpâneşti cu şoapte adânci
Pulsul din tine cautã sã revoluţioneze
Încântarea din mine
Prizoniera simţurilor sunt
De bunã voie abandonându-mã lor!
Cu stiloul înmuiat în cãlimara sinceritãţii ai reuşit sã descrii un moment considerat de mulţi inefabil cã, deh, e mai uşor sã spui cã dragostea nu poate fi exprimatã în cuvinte. Felicitãri!